- rãbuiálã
- s. f., g.-d. art. rãbuiélii; pl. rãbuiéli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rãbuiálã
Look at other dictionaries:
răbuială — RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s.f. (reg.) 1. Acţiunea de a răbui şi rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [pr.: bu ia ] – Răbui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
răbui — RĂBUÍ, răbuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A da, a unge cu răbuială (2). – cf. germ. r e i b e n a freca . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răbuí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
răbuit — RĂBUÍT, Ă, răbuiţi, te, adj. (reg.) Uns, dat cu răbuială (2). – v. răbui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
